Alfred de Musset: Noapte de august

Muza

Ridică-te, poete! Ia-ţi lira şi suspină.

Poetul

Dar n-am nici gaz în lampă, nici praf de zaharină.

Muza

Ridică-te, poete şi cântă când îţi spun!

Poetul

N-ai prea găsit, o, Muză, momentul oportun!
Ca fata când e prinsă în zbuciumări secrete,
Mă-ntorc şi stau o clipă cu faţa la părete,
Apoi pe partea dreaptă din nou şi iar tresar...
L-am prins! Am prins inamicul. Un singur exemplar
Din câţi m-atacă noaptea, cu hotărârea fermă
Să-mi perforeze toată sărmana epidermă!
S-a isprăvit cu tine, făptură săltăreaţă!
Eu nu pot să justific obscura ta viaţă,
Ci doar mă uit la tine şi indignat mă mir
De unde-ţi vin aceste instincte de vampir,
Această-nverşunare nebună, fără scop?
De ce exişti? Şi care destoinic Mizantrop
Te-a inventat? Răspunde-mi, căci dacă mă decid
Să te trimit ad patres...

Muza

Devii insecticid!
Şi stingi într-însul raza eternă de lumină
Ce tremură în toate tiparele de tină,
În forme vii de floare, de om şi de insectă...

Poetul

Pe tine nu te muşcă....

Muza

Pe mine mă respectă.

Poetul

O, da, tu eşti abstractă... Dar eu, sărman poet,
De câte ori nu blestem că sunt aşa concret.
De-aş fi şi eu ca tine un mit, un artificiu,
Aş ignora desigur acest infam supliciu.
M-aş regăsi cu tine în propriul meu mediu,
As crede că din viaţă mă aflu în concediu.

Muza

O, mai încet!

Poetul

Răspunde, platonică amantă,
De ce mi-ai pus în mână o pană diletantă?

Muza

Să-mbraci în haină nouă simţirea ta bogată,
În versurile tale o inimă să bată
Şi lacrimi, din obscura durerii adâncime,
Ca nişte diamante să strălucească-n rime.
Cultivă stilul simplu şi epitetul rar,
Apoi, uimit tu însuţi, trimite la tipar
O carte amuzantă şi plină, ca un stup,
De cugetări subtile...

Poetul

Pardon că te-ntrerup,
Dar simt că iar mă-nţeapă...

Muza

În forma ideală,
Impersonal arată-ţi durerea personală
Şi-n sfera artei pure, uitîndu-te pe tine...

Poetul

Vrei să-m expun amorul şi inima-n vitrine?
Să pângăresc în lume secretul meu tezaur,
Să-mi trâmbiţez iubirea în trîmbiţe de aur?
Şi când în juru-mi creşte o larmă ne-ntreruptă
De voci îndurerate şi strigăte de luptă.
Eu să rămân deoparte, cu ochii cătră stele,
În turnul de ivoriu al visurilor mele?
Mai bine piară-n germen imaculatul tom.

Muza

Dar nu uita, poete, că eşti poet.

Poetul

Sunt om.

Muza

Pardon! Te rog, dă-mi voie...

Poetul

Polemică deşartă:
Eu simt că iar mă-nţeapă!

Muza

Vreau artă pentru artă.

1910