Aeternitas (Săulescu)

Aeternitas de Mihail Săulescu

    Un car cu boi, un popă, coșciugul, o bătrână
    Și seara ce coboară, pe toate 'ncet stăpână —
    Cum soarele se lasă, îngălbenit și pal,
    Privind în urmă lumea din coama unui deal.

    Atât... E tot ce poate să 'nsemne-o îngropare!
    Pe nas îngână popa o rugăciune, — arare.
    Bătrâna plânge 'n poală și boii merg la pas,
    Încet, cu gândul poate c'aproape-s de popas...

    Atât! Se lasă satul în urmă, pe o vale,
    Și nu-i de plâns nimica, și nu-i nimic de jale,
    Un car cu boi, un popă, bătrâna, un coșciug —
    Trag boii 'n jug nainte, așa cum trag la jug...

    Și soarele se lasă domol în asfințit
    Așa, ca 'ntotdeauna când ziua-i pe sfârșit...
    Trei plopi înalți deoparte, la margine de drum,
    Și 'ntind în lături umbra... Pe miriște e fum...

    Doar popa dacă 'ngână o rugăciune 'n gând,
    Bătrâna dacă plânge oftând din când în când,
    Pricepi că 'n lumea asta tot e prilej de dor,
    Deși în fire toate-și urmează cursul lor...