Adâncuri

Ce liniştit surâde lacul
Sub caldul razelor de soare,
Când ceru-albastru se răsfrânge
În unda lui scânteietoare.

Şi-n fundul lui, noroiul negru
Ascunde lupte îndârjite.
Sunt mii de vieţi ce se frământă
Sub clarul apei adormite.

Şi noi zâmbim cu-nşelătoarea
Seninătate-a unor unde.
Ce calmi părem! Dar câte patimi
Adâncul inimii n-ascunde!