Școala română
| Școala română de Ion Luca Caragiale |
| Fragmente |
ORA DE RELIGIE[modifică]
Un elev obraznic: Părinte, auzi ce spune domnul profesor de geografie: zice că pământul e rotund.
Părintele (supărat): O fi și rotund -- cum a vrut Dumnezeu să-l facă.
Elevul: Și zice că e turtit la poli. De ce-o fi turtit, părinte?
Părintele (plictisit): Ia, pentru păcatele noastre!
ORA DE CALIGRAFIE[modifică]
Profesorul: Unde-ți este caietul? pentru ce vii fără caiet?
Elevul: Eu la caligrafie sunt auditor.
ORA DE LIMBA ROMÂNĂ[modifică]
Profesorul: Ce parche ghe cuvânt îi musai?
Elevul: Verb, dom'le.
Profesorul: Pentru ce?
Elevul: Pentru că exprimă ideea unei lucrări.
Profesorul: No! vez' bine! Când zicem musai, trubuie că pentru o lucrare zicem. Exemplu: băieții și băietele musai să ștuduiască, ca mai apoi să cuvinke romaneașke în limba lor makernă pură... Bine. No! musai e verb; numai doară dup-aceea ce fel ghe verbu-i?
Elevul: Neregulat... Dar de ce conjugare e, dom'le?
Profesorul: No! prostule! dă-l la dracu! că-z dacă-i neregulat, apoi nu mai poake avea conjugăciune!