Învins
| Învins de Octavian Goga |
I-am zis într-un amurg de vară,
Robit de chipul unei stele:
Durează, suflete măiestre,
Altar nădăjduirii mele!
I-am dat temuta mea comoară,
Temeiul sfânt al suferinții,
Argintul visurilor toate,
Și marmura curat-a minții.
Și el mi-a întruchipat altarul,
Lăcaș de mândră strălucire,
Zidindu-și în catapeteasmă
Întreagă setea de mărire.
Dar vifor s-a pornit prin noapte,
Și-n goană vitregă și crudă,
O clipă-a sfărâmat nătângă
Prisosul lunilor de trudă...
E noapte-acum... Pe fața bolții
Plâng ochii stelelor senine,
Când blčstemă-nșelatul meșter
Și strigă bietul din ruine...
Rugăciune - Plugarii - Noi - Oltul - Casa noastră - Apostolul - Dascălul - Dăscălița - Bătrâni - Reîntors - Departe - În codru - Dimineața - Pe înserate - De la noi - Cântăreților de la oraș - Sara - Lăutarul - La groapa lui Laie - Pribeag - Pace - Ruga mamei - Toamnă - Copiilor - Părăsit - Despărțire - Învins - Solus ero - Noapte - Clăcașii - Așteptare