În parc
De la Wikisource
| În parc de Ştefan Octavian Iosif |
Ieri am găsit pe banca solitară
Din parc un biet mănunchi de flori trecute...
Sărmane flori ! Ce mîini necunoscute
V-au strîns la piept şi-apoi vă aruncară ?
La ce-ntîlnire mărturii tăcute
Mi-aţi fost ? Ce ochi cuminţi ori plini de pară,
Privind la voi cu drag, se bucurară
Şi v-au uitat apoi aşa de iute ?...
Săltau atîţia fluturi pe cîmpie
Cînd străluceaţi în roua dimineţii...
Ce v-aţi făcut mireasma timpurie ?...
Ce triste-mi staţi acuma, şi zdrobite !
Nu vreau să plîng... O clipă-i visul vieţii...
Flori veştede, flori moarte, flori iubite !...
